SasuSaku Love Forum
Bine ai venit la noi pe forum! Conecteaza-te sau creeaza-ti un cont!



 
AcasaAcasa  PortalPortal  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiti | 
 

 Cufărul cu stele

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Vizitato
Vizitator



MesajSubiect: Cufărul cu stele   Mar Oct 30, 2012 5:13 am

╔═.☆.══════╗
Cufărul cu stele
╚══════.☆.═╝


Prolog

~ Chiar atunci când crezi că totul se sfârşeşte, o lumină, cât de mică, va începe să licărească.
Iar tu - tu o vei folosi.
Te vei folosi de puterea ei măreaţă, fără să-ţi pese ce s-ar putea întâmpla.
Lăcomia ta va creşte, va fi mare, iar poftele tale lumeşti se vor înmulţi.
Dar nu acesta este scopul ei! Acea licărire nu a început să strălucească datorită lăcomiei tale. Ea îşi va pierde puterea de a lumina întunericul, şi nu din cauza că ai folosit-o neîncetat, ci din cauză că puritatea ta dispare...
Dacă foloseşti magia luminii în scopuri proprii, fără să te gândeşti la consecinţe, aceasta se va întoarce împotriva ta şi te va distruge – fără pic de reţinere. ~


O fetişcană cu părul sângeriu; singura persoană din acea cameră întunecată. Stătea cu ochii închişi, lângă fereastră, încercând să uite cele întâmplate dimineaţă. Mătuşa ei era cea mai rea persoană pe care a întâlnit-o până acum, o ura. Domnişoara Isolde fu pedepsită, din cauză că a încercat să picteze peretele camerei ei - din nou. De când acel "accident" i-a distrus viaţa, mătuşa sa a făcut-o prizoniera ei, a transformat-o în "monstrul din cuşcă", fata nu mai poate gândi limpede. Chiar dacă mătuşa îi spuse că părinţii ei au murit atacaţi de nişte bandiţi, lucrul acesta era imposibil, iar Isolde refuza să creadă că părinţii ei sunt morţi cu adevărat. Gândurile ei erau amestecate şi mintea fetei începea să nu mai funcţioneze corect. Mătuşa ei credea că s-ar putea să fie bolnavă mintal, să fie schizofrenică. Totuşi, Isolde nega acest gen de lucru şi încerca să-şi ignore mătuşa când îi atrăgea atenţia asupra lucrurilor ciudate pe care le făcea.

Seara se lăsă repede peste Regatul Ascuns, iar luna îşi făcuse apariţia pe cer, înconjurată de suratele ei. Fiica regelui – acum mort – stătea în faţa ferestrei, pictând imaginea lunii. Acea culoare palidă o fascina, forma perfect rotundă, lumina transmisă spre ea; în toată splendoarea ei, luna o făcea pe Isolde să se simtă atrasă de măiestria cu care - în fiecare seară - se ridică pe cer, mereu sub altă formă. În nopţile în care astrul ceresc nu îşi face apariţia pe cer, prinţesa are deseori crize de nervi. Mătuşa ei nu reuşea niciodată să o potolească şi de obicei o lăsa singură în dormitorul ei. De multe ori Isolde vorbea singură, stând în întunericul camerei ei. Singurătatea şi liniştea nu o deranjau cu nimic, ba chiar îi plăcea să rămână în cameră - mai ales noaptea. Roşcata asculta mereu melodia liniştită şi plină de graţie a cutiuţei muzicale, pe care a primit-o în dar de la mama ei, pe când avea doar şapte ani. De atunci, o ia mereu cu ea şi are mare grijă de "cutiuţa magică", după cum îi plăcea să-i spună.

Pensula chinezească se mişca uşor pe pânza imaculată, îndrumată de mâna plăpândă a prinţesei. Marea albastră din ochii ei îşi schimbau poziţia rapid, când în sus, când în jos. Imaginea micşorată a lunii prindea contur, culoare, măiestrie. Cu fiecare linie trasă pe suprafaţa fină a pânzei, o parte din Isolde se desprindea şi intra în acea pictură. Portretul splendorii şi al sadismului lunii se apropia de final cu fiecare pată de culoare pusă pe el.

Fata termină de pictat şi îşi puse pensula deoparte. Răsuci cheiţa cutiuţei muzicale, dar avu o surpriză - nu funcţiona. Încercă din nou să răsucească cheiţa, lovi cutiuţa cu degetele, învârti fluturele de pe ea, dar nimic nu merse. Atunci, enervată la culme, Isolde trânti singura ei amintire a reginei şi singura sursă muzicală de perete. Mii de bucăţele metalice căzură pe podeaua rece, cauzând un zgomot infernal. Mătuşa fetei veni în fugă să vadă ce s-a întâmplat şi o găsi pe Isolde îngenuncheată lângă grămăjoara de metal, încercând să-şi dea seama ce tocmai făcuse. Fără pic de reţinere, mătuşa o prinse de braţ şi o lovise peste faţă cu putere.

    - Când ai să te opreşti odată? o întrebase nervoasă.
    - Când voi muri, răspunse Isolde, plină de ură în glas, doar când lumina ochilor mei se va stinge vei avea linişte, draga mea mătuşă!

Dormitorul întunecat se umplu îndată de un râset isteric. Nebunia fetei era mare, iar dacă ar fi putut, cu siguranţă şi-ar fi chinuit mătuşa până la moarte. Ca de obicei, intrusa se sperie de prinţesa roşcată şi ieşi în fugă din cameră. Rămasă din nou singură, Isolde se întoarse la cutia muzicală distrusă. Mici perle începură să îşi ia avânt şi să iasă din ochii fetei, ca valurile unei mări învolburate ce ajung la mal. Prinţesa încercă să pună la loc bucăţile cutiuţei de metal, dar fără succes. Se ridică în picioare şi sări în pat, cufundându-se în adâncurile întunecate ale sufletului ei. Stătea cu ochii închişi, dorindu-şi din toată inima ei, ca acea mică bucată de muzică să se refacă.

Peste doar câteva secunde, mătuşa ei intră din nou în cameră şi o luă pe Isolde de braţ, ducând-o în podul casei, unde avea pregătit un pat. O lăsă acolo şi încuie uşa. Prinţesa începu să ţipe şi să lovească uşa de lemn, dar nimic nu se întâmplase. Se întoarse cu spatele la uşă şi începu să se uite prin pod. Era o încăpere întunecată, plină de cufere vechi şi cutii de carton prăfuite. Un pat cu baldachin învechit era aşezat în mijloc, iar lângă el se afla o măsuţă de machiaj din lemn, proaspăt lăcuit. Fata se întrebă ce e cu acea cameră. Credea că acolo erau închise prinţesele când erau rele şi că poate un monstru urât se afla sub patul cu baldachin. Se gândea că mai bine stă trează, decât să se culce în acel pat.

Începuse să devină curioasă. Îşi ridică unul din picioarele acoperite de fusta turcoaz şi păşi nesigur înainte. Mai făcu un pas, apoi încă unul şi încă unul, până ce ajunse în faţa unui cufăr din lemn de cireş. Prin gaura cheii, o licărire colorată începu să strălucească puternic. Neputând să-şi controleze curiozitatea, Isolde încercă să deschidă cufărul. Văzând că nu are prea multe şanse, se ridică şi căută cheia potrivită. Pe măsuţa de machiaj, prin sertare, sub pat - ceea ce era înfricoşător pentru ea - prin cutiile de carton, până ce...

    - Asta e!

Vocea copilăroasă a fetei se auzi în toată încăperea. Veselia ei se vedea şi în ochii albaştrii ce priveau intens o cheie de argint, cu o stea în capăt. Luă cheia în mână şi merse în fugă spre cufăr, introduse şi răsuci cheia în broască, după care îl deschise rapid. Ochii ei se luminară, iar din cufăr începură să iasă mii şi mii de steluţe strălucitoare, ca mici licurici. Isolde se ridică în picioare şi încercă să atingă câteva steluţe, dar acestea se îndepărtau de ea. Se întristă când îşi dădu seama că nu le poate atinge şi îşi dori din toată inima poată simţi în palme, măcar o stea, cea mai mică. Îşi închise ochii.

În clipa următoare, una din stele sări în palmele fetei. O simţi ca o furnicătură uşoară şi începu să chicotească. Se învârti puţin prin cameră cu steluţele, până când se plictisi şi se aşeză pe pat, înfruntându-şi teama de "monstrul de sub pat". Stătea pe spate, cu capul cufundat în perna moale şi se gândea la această minunăţie. "Aş vrea ca tot castelul să adormă, înafară de mine şi mătuşa mea." Se ridică din pat şi fugi la fereastră, de unde putea vedea străjerii care păzeau intrarea în castel. Clipi o dată. Nimic nu se întâmplă, aşa că fata clipi din nou. Până când Isolde şi-a deschis ochii din nou, străjerii erau deja întinşi pe jos - dormind. Prinţesa roşcată bătu din palme entuziasmată şi făcu câteva piruete.

    - Îmi doresc o masă de tortură, pe care să fie puse cât mai multe instrumente chirurgicale.

Ochii fetei străluceau intens. Clipi o dată, de două ori, de trei ori. Masa apăru în faţa ei, plină de cuţite, siringi, ace, cleşti, ciocane şi alte lucruri. Fata se minună de acestea şi le aruncă pe podeaua rece şi prăfuită. Adânc în sufletul ei, Isolde ştia că nu era bine ce face, dar mintea ei era condusă de ură şi răzbunare, iar acum, nu mai putea da înapoi. Mătuşa ei intră speriată în cameră. Toate steluţele zburară înapoi în cufărul care apoi s-a închis.

    - Ce a fost zgomotul acela, Isolde?
    - Aceea a fost ultima strigare către moarte, mătuşă.
    - P-poftim... ?

Isolde a tras-o pe mătuşa ei pe masă şi a legat strâns cureluşele din piele. Mătuşa ei era îngrozită. Simţea că nu mai are aer, că nu mai poate respira. Pentru prima oară în viaţa ei, chiar simţea frica, teama de moarte. Era captivă, prizoniera unei persoane schizofrenice fără să ştie de ce e în stare acea persoană. Era... ca şi moartă. Nu mai avea scăpare, vroia să moară cât mai repede, ca să nu simtă durerea pe care nepoata ei i-o putea provoca. Dar acum, nimic nu o putea face pe Isolde să renunţe la planul ei.

    - Nu te teme, mătuşă. Nu o să te doară... prea tare... hi, hi, hi... Deci, ce-ar fi să încep cu ochii tăi, mătuşă? Ochii care nu au putut să privească operele mele de artă, ochii care nu au vrut să accepte talentul meu?

Isolde luă în mână o siringă, din cele disponibile pe podea, şi o analiză atent. Structura ei de metal era foarte atrăgătoare şi îi plăcea enorm. Îşi introduse degetele în spaţiul "rezervat" şi trase în sus, apoi apăsă pe ea, până ce îşi dădu seama ce face şi la ce foloseşte. Se apropie de mătuşa ei, îi şopti să stea liniştită, iar apoi, cu mâna dreaptă, îi ţinu ochiul stâng deschis. Se lăsă uşor în jos şi introduse acul siringii în ochiul mătuşii sale, care începu să ţipe. Acea gălăgie nu o deranja pe Isolde, era doar un sunet; un sunet plăcut la auz. Fata începu să zâmbească. Scoase cu siringa lichidul din ochiul mătuşii ei. Era fericită, bătea din palme şi făcea piruete. Se simţea bine.

Mătuşa ei putea vedea, în sfârşit, ce i-a făcut nepoatei sale. Putea vedea că a schimbat-o, i-a interzis acele lucruri pentru că ea credea că nu sunt bune, dar se înşelase. Interdicţiile o făcuseră să înnebunească. Isolde se întoarse cu faţa la mătuşa ei. Îi zâmbi gingaş, iar apoi luă de pe jos un ciocan, spunând că e foarte greu. Îl mai studie puţin şi îl lăsă jos. "Cred că o să-l folosesc mai târziu" spuse. Alese de pe jos un bisturiu şi se uită intens la el, parcă neînţelegând ce e. Merse pe partea stângă a mâtuşii ei şi se pregătea să-i facă mătuşii ei o incizie pe gât, când...

    - Isolde! strigă mătuşa ei. Stai! Ai uitat de ace! Ca să poţi să foloseşti bisturiul ai nevoie de ace, mai ţii minte cum te-am învăţat? Singura ei cale de scăpare era ca Isolde să lase pe masă bisturiul, cu care s-ar fi putut elibera, iar apoi să o ucidă. Era un risc pe care trebuia să şi-l asume.

Ochii prinţesei se luminaseră. Lăsă bisturiul pe masă şi merse să caute acele. Mătuşa ei luă bisturiul cu mâna stângă şi începu să taie cureluşa. În timp ce făcea asta, încerca să o inducă în eroare pe Isolde, spunându-i că a uitat câte ceva sau că a scăpat acele pe jos. A fost o mişcare ingenioasă. După ce s-a eliberat la o mână, a trimis-o pe Isolde la fereastră ca să se asigure că încă e noapte. Atunci a tăiat cealaltă cureluşă şi pe cele de la picioare. După ce s-a eliberat, a sărit de pe masă, încă păcălind-o pe Isolde, a luat ciocanul "cel greu" şi s-a apropiat de nepoata ei.

"Îmi pare rău" au fost ultimele cuvinte pe care Isolde le-a rostit, ştiind că mătuşa ei o va ucide.

Până la moarte, prinţesa fu un geniu nebun. Avea un simţ al artei dezvoltat şi era inteligentă. În acea noapte blestemată, lăsă intenţionat bisturiul pe masă şi făcu tot ce spunea mătuşa ei, cu lacrimi în ochi, pregătită în fiecare clipă să moară. Ea nu şi-a dorit să fie nebună, nu şi-a dorit să fie mereu închisă în cameră, nu şi-a dorit niciodată să ajungă să-şi tortureze singura mătuşă. Dar... cumva, toate acestea s-au întâmplat.

______________________________________________________________________

Deci, deci, deci. Sper să vă placă acest One-Shot *hmm*
Aştept comentarii ;)


Sus In jos
 
Cufărul cu stele
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1
 Subiecte similare
-
» Creatii crosetate pentru Craciun(2)
» Provocare nr.11 (crosetat) -Mileu mare
» Destinul, liber arbitru sau acceptare?

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
SasuSaku Love Forum :: Fan Fiction :: Proza :: One-Shot :: One-Shot finalizate-
Mergi direct la: